A fi dezbinat
este un fel de
a ţine cel mai rece anotimp sub piele, când te trezeşti
într-o dimineaţă
în care ai rămas fără ţigări şi fumezi din memorie
ultimul pachet.
Camera mea se opreşte la capătul unui coridor lung,
potrivit măsurătorilor timpul de vizită parcă este mai
scurt decât ieri.
Orice vis vine la mine întrupat în boală.
Mă plimb în încăpere
cuvintele îmi cad ca bucăţile din trupul unui bolnav de
lepră.
Am scris pe pământ de câte ori m-am iubit cu bărbatul cu
gust de sabie.
De parcă orice poftă s-ar târî înaintea zăpezii să
tulbure ochii şi
privirea laptelui.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu