Astăzi
are oase neîncăpătoare trupului meu,
s-a
făcut frig și picură încă devreme.
N-am
apucat să schimb așternuturile, să
dau
dragostei mele alt miros, altă viață. Tu îmi aduci aminte
de mine,
peste un pământ umed din care răsar paturi să dorm,
să dorm
cu visul femeii albe în care cade zăpadă
și
cenușă
și totul
se amestecă viu.
Am vârsta
tuturor copiilor în care cresc
și mama mă
strigă pe orice nume.
Astăzi sunt
încă mică,
tălpile
mele învață noroiul și se bucură de oamenii care zboară.
E bine
să fii jos, să vezi totul și lumea să-ți vină de minune.
Copiii
confecționează leagăne, basmul lor e o școală
cu pereți
negri, pe care nu se scriu decât întrebări.
Dacă mă
atingi, o mână mi se face caldă iar alta mimază frigul
din
colțul camerei, în care n-ai ajuns.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu