te căutam în arhivele soldaților dispăruți
între cei morți, a căror tăcere venea din umbrele
vârfurilor de aripi.
Avioanele se prăbușeau peste orașe, ca niște păsări rănite.
Nu auzeam nimic, decât sunetul gloanțelor trase neîntrerupt.
Însuși cerul părea o pleoapă uriașă căzută
peste tranșeele săpate-n beznă.
Trupurile lichide pluteau în lacrimi.
Cei vii se amestecau printre cei morți.
Doar moartea se împiedica-n surâsul tău,
care creștea cu mult deasupra curcubeelor
și a timpurilor înghițite de vulturi.
Doar moartea, singura izbăvire,
care venea
ca o strângere de mână evacuând inimile din războiul oamenilor.
Ca o iubită, dornică să-și închidă ochii-n brațele iubitului,
tămâduind confruntarea dintre umbre.
Te stingeai tăcut și cel mai mult te durea,
că toate aceste răni
nu-și vor găsi locul în frumusețe.
Răul acestei lumi întrupat într-o rană adâncă
scobind până la stele numai pustietate și întuneric.
Această viață se dezlipește de oase, lăsând
ferestrele deschide.
Fă-mă neîntrerupt ca din mine să nu se mai nască
nici măcar o lacrimă.
Nici măcar un gând croit peste poduri.
joi, 10 decembrie 2015
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
The days of my humble human heart
dacă te-aș putea iubi până la capăt și toate gândurile acestea topind mâinile tristeții în timp ce ultima zăpadă de primăvară începe să c...
-
Problematica ştiinţifică abordată şi scopul demersului de cercetare Am ales să dezbat în cadrul acestei lucrări o temă controversată, zi...
-
cu degete oarbe în timp ce aerul plesnește dureros în mai puțin de o secundă toate organele tot așa trupul meu a învățat să asculte de mine...
-
o dragoste infinită e atunci când ai vrea să trăiești măcar cu o secundă mai mult să respiri soarele în întregime și tot trupul tău să devi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu